Turneul Viselor Împlinite

25 de concerte sold-out în cele mai mari locații disponibile din 10 țări...în total 6 săptămâni de recorduri. 

Am urmărit turneul Queen + Adam Lambert încă  din 19 iunie 2014, debutat în Chicago. Am vizionat toate aparițiile lor televizate, de la conferințe de presă la Premiile Classic Rock, The X Factor sau Die Helene Fischer Show.

NIMIC nu se compară cu senzația pe care o ai atunci când sunt acolo, în fața ta...când ești acolo, la câțiva metri de ei. Sunet, lumini, energie...și alte lucruri plăcute văzului. Sunt chestiuni pe care le trăiești fiind fizic acolo. Incomparabilă satisfacția pe care o ai. Să nu vorbim despre nivelul de adrenalină...

Deși a trecut mai bine de o lună de la concertul din Viena, nu pot să nu simt fiori sau să nu tresar de fiecare dată când revăd poze sau filmări. Încă simt că totul a fost un vis din care m-am trezit prea repede.

De câte ori ascult „Radio Gaga” îmi amintesc euforia momentului în care am dat mâna cu Adam și, deși multor oameni li se pare stupid, pentru mine contactul fizic prin intermediul mâinilor e extrem de important. Chiar simt că transmiți și ți se transmite enorm prin acea simplă atingere. Așa că da, va rămâne highlight-ul concertului din Viena...al meu, cel puțin. N-am să-i uit niciodată superbii ochi văzuți de la câțiva centimetri.

Dintre celelalte momente memorabile am să rămân cu eye-contacts, zâmbete și o energie extrem de pozitivă pe care o simțeai din toate părțile.

Praga a însemnat altceva. Mi-am dorit să stau la scena B ca să reușesc să văd mai bine momente pe care la Viena doar le-am zărit pe ecran sau de la distanță. „Who Wants To Live Forever” a fost cap de listă, apoi „Killer Queen”, „Under Pressure” și celelalte. Am nimerit mai în spate decât speram (la Viena fusesem în primul rând la scena A), dar mi-am atins obiectivele amintite.

Spuneam ca a însemnat altceva pentru că în dreapta mea am avut-o pe mama și a fost o cu totul altă energie.

Rămân la „Killer Queen” ca și highlight al serii pentru că am savurat din plin fiecare notă, cuvințel, gest și murică din cadrul momentului. „Save Me” rămâne preferata mea din piesele de suflet și pentru suflet. Desigur că cel mai spiritual  moment a fost „Who Wants To Live Forever”...luminile acelea te poartă într-o altă dimensiune.  Nu poți să înțelegi decât dacă ești acolo și trăiești momentul. „Under Pressure” a fost una dintre multele ocazii care demonstrează legătura strânsă ce s-a format între Adam Lambert și Roger Taylor, respectiv Brian May. Colaborează frumos, dar e mai mult decât muncă în tot ceea ce a însemnat turneul acesta. Se vede cât țin unul la celălalt și cât de mult respect există între ei.

După ce am avut ocazia să iau parte la 2 dintre concertele turneului, categoric pot să îl numesc „Turneul Viselor Împlinite”. Nu mi-aș fi imaginat vreodată că o să ajung la un concert Queen...am crescut cu muzica lor, îi ascult și acum la radio, urmăresc cover-urile care se fac la concursurile de talente și iau parte la concerte unde se cântă din repertoriul Queen, însă de aici până la a-i asculta live pe cei care au marcat atâtea generații, e un pas enorm. Și sunt mândră, fericită și recunoscătoare că am reușit să îl fac.

În ceea ce îl privește pe Adam, e -sincer- motivul pentru care am sărit pe biletul pentru Viena încă din prima zi de pre-sale. Îl urmăresc de vreo 4 ani, dar nu îl mai văzusem live până acum...și îmi doream asta nespus de mult! Poate că au mai fost ocazii, însă...toate la timpul lor! A fost un mare vis împlinit să îi ascult live inegalabila voce...și m-am bucurat până la ultima celulă a mea de prezența și aura lui. Încă mi se pare ireal. Totul! El, vocea lui, faptul că am fost acolo, dar mai ales să îl văd pe aceeași scenă cu unul din cele mai rezonante nume ale muzicii din toate timpurile. Nu pot decât să fiu onorată și încântată să îi fiu susținătoare.

Cât despre Brian May și Roger Taylor, îi admir și îi respect enorm de mult. Au o vârstă onorabilă, însă felul în care se prezintă pe scenă te întoarce în timp. Sunt profesioniști adevărați, extrem de buni în ceea ce fac și totuși sunt de o modestie rar întâlnită.

Cum îi spuneam și mamei, cine naiba visa să ajungă la un concert Queen pe vremea Ceaușistă?! Ei, cine n-a avut ocazia atunci, a putut să ia parte acum la cel mai frumos tribut care i se putea aduce trupei inițiale și, respectiv, lui Freddie Mercury.

Așadar, odată cu „Turneul Viselor Împlinite” mi-am reîntărit propriile convingeri și categoric rămân o optimistă convinsă.
Da, visele devin realitate!
 Trebuie doar să crezi...ȘI să acționezi!

R.Ș.